F.E.A.R.

Citat:

La prima vedere, povestea poate parea banala. Paxton Fettel , un comandant ce poate controla telepatic un soldatele de clone, si incepe sa omoare tot ce agață in stanga si-n dreapta lui. Jucatorul face parte din F.E.A.R, o divizie speciala a armatei americane creata pentru a rezolva astfel de incidente paranormale, iar principala sa misiune este aceea de a-l elimina pe Paxton Fettel , fara controlul sau, soldatii Replica nu mai reprezinta un pericol. Dupa ce veti parcurge cam un sfert din joc, veti realiza ca obiectivele lui Paxton Fettel nu sunt atat de clare pe cat par la inceput. Anumite intrebari raman fara raspuns si ca finalul este un cliseu. Povestea din FEAR este mult mai bine inchegata. La fel de bine insa, trebuie sa recunosc ca m-a dezamagit rolul minor pe care-l au ceilalti membri ai echipei in desfasurarea jocului. Sentimentul de unul singur impotriva tuturor fiind si aici omniprezent. Nu zice nimeni sa fi transformat jocul intr-un squad based shooter, dar mai multa personalitate pentru personajele secundare n-ar fi stricat.

In timpul luptelor, care sunt de-o tărie feroce, probabil ca nu ati fi avut timp sa va ganditi la asemenea nereguli existentiale. La capitolul actiune, Monolith si-au facut teribil de bine temele: armele chiar suna a arme si senzatia de impact a proiectilelor este ideal redata. Multumita modelului localizat de damage, puteti sa eliminati inamicii tare repede printr-un headshot, sau puteti sa fiti sadici si sa-i impuscati in picior pentru a-i vedea cum se tarasc de colo-colo inainte de a le curma suferinta. Shotgun-ul va fi probabil arma pe care o veti folosi cel mai des, impreuna cu pusca de asalt si particle weapon-u. Pentru fanii John Woo exista si doua pistoale pe care le puteti folosi in acelasi timp, la care se mai adauga un lansator de rachete, niste grenade, o pusca cu luneta, un MP5 si un nailgun cu care puteti sa tintuiti inamicii de pereti intr-un mod foarte artistic.
Puteti utiliza si o succesiune de lovituri melee pentru a-i reduce la tacere. Adaugand la aceasta probabilitatea de a folosi slow-motion-ul (Max Payne, Enter The Matrix), in doze scurte ce-i drept, obtinem reteta perfecta pentru niste secvente de actiune cel putin spectaculoase.

Daca tintiti cu grija, puteti sa retezati capul, picioarele sau mainile, in timp ce o grenada luata in plin va imprastia ramasitele nefericitului pe toti peretii. Nici mediul inconjurator nu va scapa nevatamat dupa o lupta apriga, senzatia de distrugere si haos absolut fiind la ea acasa: gauri in pereti, scaune, mese sau calculatoare, cutii distruse, geamuri sparte in mii de cioburi, la care se adauga praful sau alte particule ce se ridica in aer in momentul in care se dezlantuie Iadul pe monitor. Ca bonus, anumite elemente din decor, cum ar fi extinctoarele sau buteliile de gaz pot fi folosite pentru un foc de artificii de toata frumusetea, care va praji indiferent ce inamic aflat in preajma (sau pe voi, daca nu sunteti atenti).

De remarcat faptul ca nu veti putea cara decat 3 arme cu voi, ceea ce va va forta in anumite situatii sa luati anumite decizii tactice, care se pot dovedi inspirate sau care va pot trimite direct la ultima salvare. Si ca tot veni vorba, frustrarile cauzate de necesitatea repetarii unei anumite sectiuni dintr-un indice sunt ca si inexistente, FEAR utilizând checkpoint-uri, quicksave-uri si save game-uri clasice pentru a va reintroduce in omenirea jocului cat mai aproximativ de punctul in care ati parasit-o. De asemenea, nu veti duce lipsa de health kit-uri si armura, cu toate ca in primele nivele, cantitatile limitate de munitie s-ar putea sa reprezinte o problema.

Veti putea auzi tot timpul ordinele primite de acestia, pentru a va face o idee referitor la ceea ce gandesc sau intentioneaza sa faca soldatii in acel moment. Vor exista insa si situatii in care ei vor reactiona intr-un mod cel putin tembel, tarandu-se pe sub un obstacol si iesind identic in fata voastra, taman bine pentru a primi un ditai shotgun-ul in dinti, sau aruncand o grenada in aceeasi camera in care se afla, fara a-si da seama ca nu are cum sa ajunga pana la voi.

Aceste secvente de actiune furibunda sunt intretesute cu portiuni de explorare, in care nu veti face decat sa va plimbati si sa mai aflati cateva informatii despre povestea jocului si eventual sa va sariti din minti din cauza unei viziuni sau aparitii fantomatice. Aici F.E.A.R aproape ca reuseste contra-performanta de a cadea in pacatul Doom 3, acela de a folosi la nesfarsit aceleasi metode pentru va a speria. Secventele scary sunt raspandite destul de uniform de-a lungul jocului si, cu toate ca spre final s-ar putea sa nu mai sariti de pe scaun, ele va vor tine tot timpul in tensiune, impresia ca ceva este in neregula cu locul in care va aflati fiind omniprezenta.

Chiar daca nu sunteti fan al shooter-lor sau pasionat in mod singular de jocuri, este imposibil sa nu fi auzit pana acum de FEAR, avand in vedere ca demo-ul lansat inainte de versiunea retail a fost imediat introdus in lista de benchmark-uri pentru placile grafice si sistemele high-end, engine-ul construit de Monolith fiind unul dintre (daca nu chiar cel mai) pretentioase engine-uri existente pe piata. Fara un sistem performant sa nu incepeti jocul!

Atentia pentru detalii este si ea ridicata, nivelele fiind lucrate cu foarte multa migala, existand chiar si niste easter egg-uri dragute introduse in joc de catre designeri. Abundentei detaliilor, nivelele din FEAR sunt destul de mari ca dimensiune, permitand chiar si un pic de explorare dupa armura, health pack-uri, munitie sau booster-e permanente pentru viata sau slow motion. Ce-i drept, armele, cat si unele obiecte sau personaje dau senzatia ca ar fi facute din plastic, fapt care mai taie un pic din realism. Nivelurile nu variaza nici ele foarte mult, luptele desfasurandu-se predominant indoor, insa ele mai alterneaza din cand in cand cu spatii mai deschise, neexistand riscul de a da in claustrofobie. De asemenea, cu toate ca unele cutii pot fi facute tandari de gloante sau explozii, nu mica mi-a fost mirarea sa vad in unele cazuri cum dupa utilizarea unei grenade, cutiile incepeau sa zboare care-ncotro, cu toate ca ele ar fi trebuit sa fie pulverizate de unda de soc. Fracțiune proasta e ca inamicii pot folosi aceste cutii indestructibile ca sa se ascunda in spatele lor si este de-a dreptul frustrant sa tragi o rafala de mitraliera intr-o cutie de lemn si cel din spatele ei sa nu pateasca nimic. Ca sa nu fim insa prea carcatosasi, si voi puteti folosi aceeasi strategema.

Cei care se asteptau la o intreaga coloana sonora pe care s-o poata asculta întrebuințând audio player-ul favorit vor fi probabil dezamagiti de FEAR. Asta deoarece muzica isi face rareori simtita prezenta, insa atunci cand o face, ea completeaza perfect actiunea de pe ecran, fie ca e vorba de o lupta furibunda sau un clipă tensionat de explorare. Efectele sonore sunt cumplit de bine realizate, de la vantul care suiera printr-un depozit abandonat si pana la zgomotul cartuselor care se lovesc de sol, voice acting-ul situandu-se la acelasi nivel calitativ, lucru care ajută foarte mult la crearea unei lumi credibile. De altfel, micile detalii sunt cele care fac deliciul jocului: de-a lungul povestii, veti putea accesa laptop-uri sau asculta mesajele lasate pe robotul telefonic de catre diversi angajati sau personaje cheie, pentru a afla mai numeroase detalii despre motivatiile celor implicati, in timp ce buletinele de stiri transmise la radio va vor da intr-adevar senzatia ca societatea intreaga asteapta cu sufletul la gura sa vada deznodamantul situatiei in care va aflati.
Desi ofera 8 moduri de joc si tot atatea harti, care pot suporta maxim 16 jucatori, nu stiu daca multiplayer-ul din FEAR se va bucura de un succes rasunator, in aparte datorita cerintelor destul de ridicate de sistem. Probabil ca pe o scara mai mica, multiplayer-ul va fi destul de popular, mai ales datorita actiunii frenetice si a posibilitatii utilizării slow-motion-ului, insa daca judecam la rece, el nu reprezinta principalul punct de atractie al jocului. De asemenea, daca intentionati sa va luptati online, asigurati-va ca aveti o conexiune cel putin decenta la Internet. Asta daca nu vreti sa jucati pe bune in slow motion

F.E.A.R este fara nici un dubiu cel mai bun first person shooter al anului si unul dintre cele mai bune horror FPS-uri realizate pana acum. Cu o grafica de exceptie, poveste decenta, lupte spectaculoase si un AI ce nu are de ce sa se jeneze in fata celui din Far Cry sau Half-Life. F.E.A.R nu va fi uitat prea curand.
Iar faptul ca reuseste sa te tina in tensiune pe durata celor 8-10 ore cat dureaza single-player-ul este o caracteristică cu care foarte putine jocuri se pot mandri……

Review from TotalGames.
http://www.totalgames.ro/ism_10.html

_________________
Rule 17: Always make sure they're dead.
38, contact command and ask them when I get to kill something.
Come out, come out so I can kill you all.

da am jucat si eu f.e.a.r. si pot sa zic k m-a prins e un joc chiar pe gustu meu dar nu am avut timp sa-l termin (deh! bacu :( ) dar cu prima moment vreau sa-l joc din nou si sa-l termin

F.E.A.R .... a fos si ink e un joc unik :-D

....am jucat si 1..si extraction point acuma astept perseus mandate :w00t:

..bijuterie de joc |-)

_________________
Do you drive drunk? -No i just practice