Medal of Honor : Airborne

Citat:

În ultima vreme, o reacþie deja obiºnuitã a jucãtorilor vizavi de absolut orice titlu cu acþiunea plasatã în cel de-al doilea rãzboi global este aproximativ invariabil: „Oh, nu din nou!” ªi pe bunã dreptate, deoarece fără întârziere dupã science diction ºi fantasy, al doilea rãzboi universal este cel mai folosit „decor” pentru jocuri. Poate ºi pentru cã sunt un fan înrãit al acestui subiect este posibil ca reacþia mea în legãturã cu astfel de titluri sã fie mai îngãduitoare. În general, jocurile inspirate din WWII mi s-au pãrut mai reuºite din punct de vedere calitativ decât cele SF de exemplu, jucându-le cu plãcere de fiecare datã. De aceea, nu întâmplãtor Brothers in Arms ºi Call of Duty se numãrã printre favoritele mele all-time.
Una dintre cele mai vechi ºi populare serii conținând ca subiect WWII este Medal of Honor. Pânã acum, jocurile MoH au rãmas fidele în abordarea lor cinematicã, dar oarecum „romanþatã”, a rãzboiului. În limbajul specific jocurilor, „romanþat” se poate înlocui suficient de bine cu termenul „arcade”, iar Medal of Honor a fost tot momentul o serie care a pãstrat un echilibru îndeajuns de fragil între realismul istoric ºi arcade. Medal of Honor: Airborne pãstreazã majoritatea atributelor predecesorilor, dar introduce ºi câteva elemente noi, care par însã mai mult menite sã creeze iluzia cã este totuºi unui joc al anului 2007 decât sã inoveze.
Ca întotdeauna, începem cu povestea, care (deloc surprinzãtor) este inexistentã. Totul se reduce la faptul cã intri în pielea unui oarecare Boyd Travers, paraºutist în Divizia 82 Aeropurtatã, care ia parte la mai toate operaþiunile importante de pe frontul de vest din cel de-al doilea rãzboi mondial: debarcãrile din Sicilia ºi Italia, apoi Franþa, Olanda ºi în cele din urmã o paraºutare peste o zonã industrialã din nordul Germaniei. Airborne pãstreazã din celelalte titluri ale seriei ºi stilul de construcþie al poveºtii, ea fiind împãrþitã în ºase mari campanii, fiecare corespunzând uneia dintre operaþiunile amintite mai sus, plus un tutorial compact la început.

Aici întâlnim ºi întâia problemã a jocului, căci tutorialul este practic nefolositor. E adevãrat cã poate ne-am sãturat de secvenþe introductive care tind sã ne considere niºte fraieri, cu indicaþii de genul: „apasã W ca sã mergi înainte”, însã cel din MoH:A nu te lãmureºte cu perfect nimic despre cum sã îl joci. Tutorialul constã de fapt în executarea a trei sãrituri din avion, care teoretic au scopul de a te acomoda cu una dintre noutãþile introduse în Airborne - controlul unei paraºute ºi aterizarea. Însã marea problemã este cã jocul nu îþi spune deloc cum sã execuþi aceste acþiuni.
Consideraþi exemplul urmãtor: dupã sãritura din avion, apare un mesaj pe ecran: „Pentru a putea ateriza mai bine, apãsaþi tasta de „umflare” a paraºutei… ok, dar… care este tasta de „umflare” a paraºutei?! Mã uit în lista de controls dupã „Flare”… nimic. Nici mãcar nu era trecutã categoria asta. Ei bine, în urma multor încercãri, am gãsit într-un final ºi tasta buclucaºã: SPACE. Odatã executate cele trei sãrituri de care vorbeam anterior, jocul va trece automat la urmãtoarea misiune, chiar dacã aþi prins ideea cu aterizatul sau nu. La urma urmei, nu pot sã condamn aceastã alegere de design, pentru că aterizarea reuºitã cu paraºuta nu este vitalã pentru terminarea jocului. Singurul impediment este faptul cã dacã aterizaþi *****, dureazã ceva mai mult timp pânã îndată ce personajul vostru se adunã de pe jos ºi se elibereazã din chingile paraºutei, iar în caz cã sunt inamici prin apropiere, aceºtia vã pot umple de gloanþe foarte uºor, pentru cã nu aveþi posibilitatea de a vã apãra.
O altã formã de tutorial este reprezentatã de câteva mici filmuleþe introductive gãsite în secþiunea „Extras” din meniul principal, care te învaþã câteva reguli de bazã despre tacticã ºi modul de control, dar din nou, nu e menþionat nimic despre vreo tastã, iar unele abilitãþi sunt exhaustiv omise. De exemplu, nu spune nicãieri cã îþi poþi þine respiraþia în timp ce te foloseºti zoom-ul puºtii cu lunetã. Asta am aflat-o singur, apãsând SPACE din greºealã când pândeam un inamic. De altfel, trebuie menþionat cã þinutul respiraþiei îmbunãtãþeºte foarte mult precizia acestei arme însã producãtorii, din motive necunoscute, au omis în totalitate sã o menþioneze.

Tare Videoclipu ;)....